Comenzi la 0265 426.099 / 0752 784.916
Transport gratuit pentru comenzi mai mari de 500 lei.

Afectiuni

Argila Albastra de Raciu

Vaginite, colite, rectite, parazitoze intestinale

Vaginita, reprezinta starea inflamata a vaginului, fiind cauzata cel mai adesea cauzata de schimbari in echilibrul florei vaginale. In tubul digestiv, in vagin, pe piele, exista numeroase bacterii, fara a cauza vreo problema. In interiorul vaginului bacteriile numite lactobacillus (bacteriile \"bune\") mentin, prin secretii, un mediu acid. Acest mediu acid este propice propriei dezvoltari si in acelasi timp are rol de protectie, mentinand sanatatea vaginului prin prevenirea proliferarii altor tipuri de bacterii (bacteriile \"rele\"). Acesta stare este in conditii normale. Dar din anumite cauze echilibrul este rupt iar bacteriile patogene (de cele mai multe ori Gardnerella vaginalis si Candida albicans) se inmultesc peste masura, provocand infectii.

Cateva dintre cauzele care pot duce la dezechilibrul florei vaginale sunt toaleta genitala excesiva, cu sapunuri dure, spalaturile intravaginale dese, lenjeria stramta din materiale sintetice, tratamente indelungate cu antibiotice sau diabetul. Este un subiect de controversa daca vaginita este sau nu o infectie cu transmitere sexuala fiindca schimbarea balantei bacteriene poate apare si in cazul in care nu exista nici un fel de viata sexuala.

Dar cele mai multe ori vaginita este asociata cu o infectie cu transmitere sexuala, la schimbarea partenerului sau la reluarea vietii sexuale. Infectia creste probabilitatea aparitiei bolilor inflamatorii pelvine. 50 % din femeile care au aceasta afectiune sunt asimptomatice. In cazul in care apar simptomele constau in senzatii de arsura la urinare, iritatia vulvei si a vaginului, senzatie de mancarime la nivelul vaginului, secretii anormale apoase, de culoare gri-albicioasa si cu un puternic miros de peste care se intensifica dupa contactul sexual sau in timpul menstruatiilor. Diagnosticul este pus in urma analizei la microscop a secretiei vaginale si prin masurarea aciditatii (rezultat pozitiv in cazul unui pH mai mare de 4,5).

Pentru a evita distrugerea echilibrului florei vaginale se recomanda folsirea lenjeriei din bumbac, folosirea tampoanelor externe, evitarea purtarii pantalonilor stramti sau din materiale sintetice, spalarea dispozitivelor folosite in metodele contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului), evitarea folsirii sapunurilor dure, evitarea spalaturilor intravaginale, discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un tratament indelungat cu antibiotice.

Colita ulcerativa este o boala inflamatorie a intestinului, ce produce ulceratii la nivelului intestinului gros. Desi de cele mai multe ori afecteaza partea stanga a colonului (sigmoidul) si rectul, extensia bolii poate varia de la afectarea numai a rectului la afectarea intregului colon (colita extensiva, pancolita). Zona de colon afectata este un indicator pentru severitatea bolii.

Colita extensiva se insoteste de simptome mai grave decat colita ce afecteaza numai rectul. Exista unele persoane ce au o portiune mare din colon afectata dar nu au simptome. Cele mai frecvente boli inflamatorii intestinale sunt colita ulcerativa si boala Crohn (afectiune cronica, cu acutizari si remisiuni care poate dura toata viata.

Gravitatea afectiunii difera de la un pacient la altul, unele persoane relateaza simptome usoare, pe cand altele prezinta simptome si complicatii grave. In unele cazuri rare, simptomele pot evolua si pot determina decesul persoanei - de obicei prin complicatii locale-fistule, ocluzii intestinale, necroze intestinale).

Colita ulcerativa este mai frecventa decat boala Crohn. Cauzele ce determina aparitia colitei ulcerative nu sunt cunoscute. Anumite studii au sugerat ca boala inflamatorie intestinala poate fi produsa de un raspuns anormal al sistemului imun la bacteriile intestinale. Alte afectiuni, ca de exemplu bolile produse de anumite bacterii sau virusuri (de exemplu varicela) au fost asociate cu bolile inflamatorii intestinale. Colita ulcerativa are transmitere familiala. Anumite persoane au o tendinta determinata genetic de a dezvolta boala in cazul expunerii la anumiti stimuli ai sistemului imun.

Simptomele colitei ulcerative includ:

* diaree sau scurgeri rectale. Unele persoane pot avea 10-20 de scaune pe zi. Nevoia de a merge la toaleta poate trezi persoana din somn
* sangerari rectale. Colita ulcerativa se insoteste frecvent de scaune sangvinolente si cu mucus. Se poate asocia cu dureri la nivelul rectului si nevoia imperioasa de a merge la toaleta
* dureri abdominale, descrise sub forma de crampe. Abdomenul poate fi sensibil la palpare
* constipatie. Aceasta poate aparea in functie de portiunea de colon afectata. Constipatia este mai putin frecventa ca diareea
* scaderea apetitului
* febra. In anumite cazuri apar simptome care afecteaza intreg organismul si febra
* scaderi ponderale. Simptomele cronice de tipul diareei determina scaderi in greutate
* anemie (scaderea numarului de globule rosii in sange). Anumite perosane dezvolta anemie din cauza pierderii de fier prin sindromul inflamator intestinal sau sangerari
* pot aparea de asemenea simptome generale si complicatii in afara tractului digestiv: dureri articulare, probleme la nivelul ochilor, rash cutanat, boli hepatice.

Aceste manifestari sunt mai frecvnete in boala Crohn decat in colita ulcerativa.
Alte sindroame ce au manifestari asemanatoare colitei ulcerative sunt boala Crohn, diverticulita, sindromul de intestin iritabil, iar la persoanele in varsta cancerul colorectal.

Rectita (Proctita) reprezinta inflamatia, acuta sau cronica, a mucoasei rectale. Ca si cauze, rectita poate avea o origini foarte diverse, indeosebi infectioasa (gonococie), parazitara (ambiaza, bilharzioza) sau medicala (supozitoare, iradiere). Ea este fie o manifestare izolata, fie asociata cu o alta afectiune inflamatorie (rectocolita hemoragica, boala lui Crohn). In sfarsit, o rectita este insotita adesea de leziuni ale colonului. Boala se manifesta prin dureri rectale, prin falsa necesitate de a defeca, prin emisii anale sangerande sau purulente, printr-o diaree, printr-o alterare mai mult sau mai putin marcata a starii generale, printr-o febra.

Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale aparatului digestiv, cauzate de prezenta in organism a diversi paraziti. Se intalnesc diferite tipuri de parazitoze, precum: tenia, toxoplasmoza, trichocefaloza, toxocaroza, himenolepidoza, hidadidoza etc. Se intalnesc frecvent la copii indiferent de varsta. Intrucat sugarul este alaptat, el nu are posibilitatea de a se contamina in mod direct, ceea ce determina o scadere a incidentei parazitozelor intestinale in primele luni de viata.

Agentii cauzatori ai acestor afectiuni intestinale provoaca numeroase tulburari si de gravitate variata. Simptomele sunt complexe: diaree, greata, varsaturi, inapetenta (scaderea poftei de mancare), balonari, dureri abdominale acute, anemie cu paloare intense, somn agitate, scadere in greutate, prurit anal (mancarimi intense) in cazul oxiurilor. Afectiunile nu pot fi diagnosticate doar prin simpla prezenta a unora dintre semnele enumerate mai sus. Diagnosticul pozitiv se pune prin examenul coproparazitologic, atunci cand parazitii adulti, fragmente ale acestora (proglote), ouale sau chisturile lor sunt eliminate spontan sau in scaun.

In cazul oxiurozei, manifestata prin prurit anal si perianal, se recomanda efectuarea amprentei anale luata pe o banda adeziva, urmata de examenul microscopic. Vindecarea se poate afirma numai dupa efectuarea a minim 3 examinari consecutive cu rezultat negativ al scaunului, la interval de 7-10 zile intre probe. Este necesara repetarea examenului coproparazitologic deoarece exista un timp de latenta intre momentul infectarii si momentul in care acesta incepe sa elimine oua sau chisturi si pentru ca eliminarea parazitului in materii fecale este inconstanta, functie de ciclul sau biologic.

Exista paraziti care nu elimina oua sau chisturi in materii fecale (toxoplasma, trichinela, toxocara etc) sau aparitia de oua in materii fecale se face accidental. In aceasta situatie, se recomanda identificarea antigenelor specifice parazitare sau/ si a anticorpilor parazitari prin metode imunoenzimatice, cu sensibilitate si specificitate foarte ridicata.
Produse recomandate: 3 buc. de Pulbere de Argila Albastra - 1 kg., 2 buc. Pasta Argila Albastra - 500 gr.