Afectiuni

Ficat, ciroza, hepatita, steatoza, icter

Ficatul este cel mai mare organ intern al corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, performa mai mult de 500 functii diferite, fiecare dintre acestea fiind esentiale vietii. Functiile sale esentiale includ: ajutor in digestia grasimilor, asigura rezerve de nutrienti, filtrarea toxinelor si a deseurilor din sange, sintetizarea unor varietati de proteine si reglarea nivelelor multor chimicale ce se ajung in sange.

Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Dar, daca ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia acestuia.

Ciroza este o boala care poate fi amenintatoare de viata si care apare atunci cand in tesutul hepatic se dezvolta fibroza. Tesutul fibrotic inlocuieste tesutul hepatic sanatos si il impiedica sa functioneze normal. Ciroza apare dupa multi ani de inflamare a tesutului hepatic. Ciroza hepatica poate avea o multime de cauze. Unele persoane sufera de ciroza hepatica fara o cauza evidenta, afectiune denumita ciroza criptogenica (fara etiologie cunoscuta). Cauzele cele mai frecvente de ciroza hepatica sunt consumul excesiv de bauturi alcoolice pentru o perioada lunga de timp si infectia cu virusurile hepatitice B sau C.

Unele persoane care sufera de ciroza hepatica nu prezinta simptome pana in momentul in care afectarea este severa. Simptomele cirozei si ale complicatiilor acesteia includ: edemele membrelor inferioare (umflarea picioarelor) si lichid ascitic (lichid acumulat in abdomen); oboseala; icterul (colorarea in galben a tegumentelor si sclerelor); prurit generalizat (mancarimi); sangerari nazale (epistaxis); palme marmorate (palme de culoarea rosie marmorate); invinetirea la traumatisme minore; eritroza palmara; scaderea in greutate si slabirea musculaturii; dureri abdominale; infectii frecvente si confuzie.

Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului, cauzata de virusuri hepatice. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului, icter, pielea capata o culoare rosie-galbuie, urina devine maronie, lipsa poftei de mancare, oboseala, materii fecale decolorate/albicioase, greata, febra, voma. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului, cauzat de o hepatita prost tratata, consum excesiv de alcool si alte cauze. Se manifesta prin oboseala, greturi, dureri de ficat, cefalee, insomnie, icter, agitatie, pierderi de sange pe nas sau gingii.

Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A, B, C, D, E si G. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza.

Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva, prin contact direct cu bolnavul sau, indirect prin alimente, apa, bauturi, produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare), sau obiecte contaminate cu virus. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. Boala incepe cu o perioada prodromala, preicterica, de 5-7 zile cu febrilitate, dureri musculare si disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului) astenie si apatie. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa fara sechele. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale.

Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii, inoculari cu ace, instrumente stomatologice nesterilizate, instrumente de barbierit, prin sarut, contact sexual cu purtatori de virus, tantari. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. Boala are o perioada preicterica lunga, 2-4 saptamani, cu simptome inselatoare: dureri reumatice, astenie, eruptii cutanate, dupa care incepe perioada cu icter. Evolutia este lunga si dificila. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica, uneori ciroza si purtatori cronici de virus).

Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor, tatuarea corpului, vaccinarea cu echipament nesterilizat. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti, a aparatului de barbierit, a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei, a piscinelor si a toaletelor. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 10-15 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare).

Unele simptome precum greata, oboseala, pierderea apetitului, culoarea inchisa a uriniei, ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului, sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia, o durere continua a incheieturilor si a muschilor. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului.

Steatoza hepatica consta intr-o acumulare de trigliceride in celula hepatica (hepatocit) si are o origine complexa. Grasimile pot proveni in urma unei metabolizari obisnuite de acizi grasi din restul organismului cu stocarea lor in hepatocite, printr-o sinteza crescuta de trigliceride din acetati aparuti din metabolismul etanolului, prin cresterea captarii si tezaurizarii de catre hepatocitul in suferinta a trigliceridelor din alimentatie, prin insuficienta oxidare a acizilor grasi in ficat sau prin incapacitatea hepatocitului de a sintetiza lipoproteine din trigliceride. Pentru trigileride, valorile normale la barbati sunt cuprinse intre 0,5 si 1,5g/l (0,6-1,7 mmol/l), iar la femei intre 0,4 si 1,6g/l (0,45-1,5 mmol/l). In cazul unui nivel ridicat de trigliceride, este necesar sa se determine daca nu cumva este indus de obezitate, diabet, alcoolism cronic, insuficienta renala, hipotiroidie, unele medicamente, alimente cu continut ridicat de grasimi etc.

In steatoza hepatica se constata ficat marit, nedureros, cu marginea nemodificata si care este singurul semn clinic descoperit la ecografie. Steatoza hepatica poate fi insotita si de o splenomegalie (splina marita). Pofta de mancare este pastrata, apar doar unele fenomene dispeptice ca o consecinta a suferintei gastrice sau pancreatice concomitente.

Icterul este o coloratie galbena a tegumentelor si mucoaselor determinata de retentia in sange a bilirubinei. Cresterea bilirubinei in sange poate fi provocata de trei imprejurari principale, care duc la distingerea a trei forme de icter: icterul hemolitic, icterul prin leziuni hepatice si icterul mecanic sau prin obstacol al cailor biliare.
Produse recomandate: 3 buc. de Pulbere de Argila Albastra - 1 kg. si 2 buc. Pulbere de Argila Albastra - 1 kg.